|
carter
Membru nou
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 15
|
|
comenzii shell
O comandă shell are următoarea formă sintactică generală:
$ <comanda> [<optiuni>] [<parametri>] ,unde:
· <comanda> reprezintă numele comenzii (fişier executabil = procedură, funcţie, program);
· <optiuni> reprezintă opţiuni desemnate printr-o literă, precedata de semnul â€Â?-“ sau “+â€Â?; dacă sunt mai multe opţiuni, acestea se scriu una după alta, fără spaţiere, dar precedate de semnul “-“ sau “+â€Â?;
· <parametri> reprezintă nume de fişiere sau şiruri de caractere ce constituie parametrii comenzii.
Observaţie. Cele trei construcţii lexicale <comanda>, <optiuni>, <parametri>, trebuie să fie separate prin spaţii.
Numele comenzii <comanda> este numele fişierului executabil ce urmează a fi executat şi este căutat în următoarea secvenţă:
· în directorul curent; dacă nu este găsit;
· în directorul /bin ; dacă nu este găsit;
· în directorul /usr/bin ; dacă nu este găsit;
· în caz contrar se dă mesaj de eroare afişat de Shell.
Construcţia lexicală <parametri> reprezintă de multe ori nume de fişiere a cărui sintaxă a fost precizată. Interpretorul Shell permite specificarea fişierelor şi prin utilizarea următoarelor metacaractere:
· “*â€Â? ce semnifică orice şir de caractere, inclusiv şirul vid;
· ‘?â€Â? ce semnifică orice caracter;
· “[…]â€Â? ce semnifică o mulţime de caractere;
· “-“ ce semnifică o secvenţă lexicografică.
Pe baza acestor metacaractere, interpretorul Shell va genera nume de fişiere utilizate în cadrul comenzilor.
Exemple.
1. *.c - indică toate fişierele având sufixul c;
2. def[0-9] - indică fişierele def0, def1, …, def9;
3. prog[09] - indică fişierele def0, def9;
4. cap? - indică fişierele existente cap1, cap2, cap3;
5. cap* - indică fişierele existente cap1, cap2, cap3, cap1.c, cap2.c;
6. prog[*?] - indică atât varianta prog*, cât şi varianta prog?.
Procese paralele
ÃŽn mod normal, interpretorul de comenzi Shell execută comenzile secvenţial, dar are facilităţi pentru lansarea de procese în paralel pe care să le controleze. Un proces este creat de un alt proces prin execuţia funcţiei (apelului) de sistem fork.
După iniţierea (deschiderea) unei sesiuni de lucru la un terminal (staţie de lucru), sistemul Unix lansează un proces Shell pentru terminalul respectiv. ÃŽn mod normal, sistemul Unix consideră că un proces poate să treacă prin următoarele stări:
· crearea procesului ( funcţia de sistem fork);
· aşteptarea (repaus) pentru execuţie (funcţia de sistem wait);
· execuţia procesului ( funcţia de sistem exec);
· terminarea (anularea) execuţiei procesului ( funcţia de sistem kill);
După crearea unui proces, acesta este trecut în starea Ready (gata de execuţie) pentru a trece în starea Run (execuţie) potrivit principiului de time-sharing, care constă în partiţionarea timpului unităţii centrale între procese după priorităţi. Priorităţile proceselor utilizator sunt evaluate dinamic la intervale fizice (de exemplu la zecimi de secundă :
Pp = TUC / TM , unde
· Pp reprezintă prioritatea procesului;
· TUC reprezintă timpul unităţii centrale acordat procesului;
· TM reprezintă timpul în memoria internă pentru proces.
Ordinea de prelucrare a proceselor este dată de ordinea crescătoare a priorităţilor, procesele de sistem fiind prioritare celor utilizator. Algoritmul de planificare corespunde unui algoritm de tip round-robin ce asigură eliberarea unităţii centrale de către procesul curent într-un timp finit. Prelucrarea proceselor necesită comunicarea între ele. Există două metode de realizare a comunicării intre procese:
· tehnica redirectării - caz în care se foloseşte un fişier ce va fi INPUT pentru un proces şi OUTPUT pentru un alt proces;
· tehnica pipe - caz în care conectarea se face direct între procese, fără fişier intermediar; mecanism de tip server/client;
ÃŽn timpul prelucrărilor are loc sincronizarea proceselor ce se referă la următoarele:
· sincronizarea procesului tată în raport cu procesul fiu şi care este controlată de utilizator prin utilizarea funcţiei de sistem wait care blochează procesul tată până la terminarea procesului fiu;
· sincronizarea prin mesaje ce este controlată de sistem şi se referă la comunicarea între procese prin pipe;
· sincronizarea prin evenimente şi care este controlată de utilizator prin semnale recunoscute de sistem: pause, kill, allarm.
Pentru gestionarea proceselor, nucleul (Kernel) foloseşte două zone:
· tabela de procese în care se introduc mai multe informaţii, şi anume:
n identificatorul procesului (PID);
n identificatorul utilizatorului;
n lungimea procesului;
n locul în memorie unde este rezident în mod curent;
· structura utilizator în care se află mai multe informaţii:
n zona de salvare a registrilor generali;
n informaţii pentru acces la fişiere;
n informaţii despre directorul curent.
Fiecare proces are propriul spaţiu de adrese. Procesul poate adresa orice locaţie în spaţiul său de adrese fără să aibă acces la spaţiile altor procese. Spaţiul de adrese al unui proces este constituit din trei segmente (imaginea procesului, supus swapping-ului):
· segmentul de text - conţine instrucţiunile programului (codul);
· segmentul de date - conţine o zona iniţializată (constantele programului şi tablourile iniţializate) şi o zonă neiniţializată (iniţializată cu zerouri);
· segmentul de stivă - utilizat pentru stiva de execţie a procesului în mod utilizator;
· segmentul de sistem - conţine o parte din informaţiile de comandă ale procesului şi stiva nucleului.
Principalele comenzi Shell
Comenzile Shell în sistemul Unix pot fi grupate din punct de vedere al functionalităţii în mai multe categorii:
· comenzi pentru informare ( cal, date, time, who, echo, passwd, login, mail, elm, write, tty, stty, man);
· comenzi pentru gestiunea directoarelor ( pwd, cd, mkdir, rmdir, ls);
· comenzi pentru gestiunea fişierelor ( cat, pr, lpr,lp, file, find, rm, cp, mount, umount, mv, cmp, chmod, chown, chgrp, diff, sort, tsort, tail, wc);
· comenzi pentru gestiunea proceselor ( ps, nice, kill, sleep, time, sh, at );
· comenzi pentru gestiunea volumelor ( df, dn ).
Multe din comenzile Shell sunt de fapt utilitare cu foarte multe facilităţi. Pentru descrierea lor vom folosi, conform obişnuinţei, câmpuri opţionale delimitate de paranteze drepte [ şi ], precum şi construcţii lexicale pentru entităţi (director, fişier, etc. ) delimitate de paranteze ascuţite < şi >. Vom conveni ca pentru repetarea unui element să utilizăm imediat după el scrierea “…â€Â?.
Comenzi pentru informare
1. $cal [<luna>] [<an>]
- afişează calendarul (gregorian) al lunii curente dacă lipsesc parametri
2. $date
- afişează data curentă
3. $time
- afişează timpul curent
4. $who
- afişează numele utilizatorilor conectaţi la sistem în momentul respectiv
5. $echo [<text>]
- afişează (un ecou) la ieşirea standard textul <text>
6. $passwd
- modifică parola existentă pentru utilizatorul respectiv
7. $login
- deschide o sesiune de lucru Unix care va cere numele utilizatorului şi parola
8. $mail
- emitere/recepţie pentru poşta electronică
a) expedierea : $mail <adresa> …
- mesajul (de regulă mai scurt) se tastează imediat după comandă şi se va termina cu o linie ce va conţine “.â€Â?; mesajul se va transmite la destinaţie în directorul /usr/mail;
b) recepţia : $mail
- consultarea cutiei poştale proprie utilizatorului, numită mbox, şi care oferă proprietarului acţiuni de vizualizare, ştergere, salvare pentru fiecare mesaj din cutia poştală;
Observaţie.Se poate utiliza comanda $ELM pentru listarea tuturor mesajelor, şi care oferă un meniu cu următoarele funcţii elete, Undelete, Mail a message, Replay mail, Forward mail, Quit, Read a message.
9. $write <utilizator> [<terminal>]
- transmite un mesaj pe terminalul unui utilizator ce este conectat în sistem;
mesajul se tastează imediat după comandă şi se termină cu <Ctrl>+<Z>
10. $tty
- afişează numele terminalului (fişierul ataşat)
Exemplu:
/dev/pty/ttys3
11. $stty
-afişează caracteristicile terminalului la care se lucrează (viteza de transmisie (speed), paritatea (even/odd), caracteristici de control); pentru setarea caracteristicilor se utilizează comanda $stty <optiuni> ;
12. $man [<comanda>]
- afişează pe ecran un help despre comenzi; pentru afişarea structurii manualelor UNIX şi modul lor de consultare, se utilizează comanda $man man
Comenzi pentru gestiunea directoarelor
1. $pwd
- afişează calea(path) directorului curent; numele comenzii reprezintă prescurtarea Path Write Directory;
Exemplu: /users/vlada
2. $cd [<director>]
- realizează schimbarea directorului curent (change directory), noul director va fi cel specificat; pentru verificare se pot utiliza două comenzi pe aceeaşi linie : $cd [<director>] ; pwd
- se utilizează şi următoarele variante ale comenzii:
$cd - directorul curent devine home aflat în /etc/passwd
$cd .. - directorul curent devine nodul superior(tată
$cd / - directorul curent devine directorul radacina(root)
3. $mkdir <director>
- se creează un nou director cu numele specificat, ca subdirector al directorului curent; sistemul va seta pentru directorul creat toate drepturile (R,W,X) la toate categoriile de utilizatori;
4. $rmdir <director>
- se şterge directorul specificat numai dacă nu conţine fişiere
5. $ls [<optiuni>] [<specificator>] …
- se listează conţinutul directorului specificat(altfel, curent) sau informaţii despre fişierele specificate în cazul în care se specifică;
- opţiunile permit precizarea informaţiilor ce vor fi afişate, eventual ordinea afişării; opţiunile sunt precedate de semnul “-“ şi pot fi combinate
- cele mai importante opţiuni sunt:
-l -afişează mai multe informaţii despre director/fiţier (drepturile proprietarului, drepturile grupului, proprietar, dimensiune,data, timpul, nume);
-r -afişeaza numele fişierelor în ordinea invers alfabetică;
-t -afişează numele sortate după data ultimei modificari;
-R -afişează rezumatul directorului specificat şi al tuturor subdirectoerelor sale.
Exemple.
$ls -listează numele subdirectoarelor directorului curent
$ls -lt -listează conţinutul directorului curent, sortat după timp
$ls -l *.c -listează informaţii despre toate fişierele directorului curent
ce au sufixul .c
Comenzi pentru gestiunea fişierelor
1. $cat [<optiuni>] [<specificator>] [<redirectare>]
- afişarea/concatenarea/crearea de fişiere text
Exemple.
$cat fisier1 -se afişează la terminal conţinutul fişierului ‘fisier1’
$cat fisier1 fisier2 >f3 -se concatenează cele două fişiere şi rezultatul se memorează în fişierul ‘f3’
Observaţie. Comanda este echivalentă cu $cat fisier[12] >f3
$cat >fisier -se creează un fişier text de la terminal, prin tastarea de la terminal a liniilor, după care se tastează <Ctrl>+<Z>, iar fişierul se va salva în ‘fisier’
2. $pr [<optiuni>] <specificator> [<redirectare>
- listează prin paginare (antet şi linii) fişiere text
Exemplu.
$pr f1 f2 >f3.pr -se paginează cele două fişiere, iar rezultatul se salvează in fisierul ‘f3.pr’
3. $lpr [<optiuni>] <specificator>
- tipărirea la imprimantă a conţinutului de fiţiere text
Exemple.
a) $lpr >fisier.pr -tipăreşte la imprimantă conţinutul fişierului ‘fisier.pr’
b) $ls -l /bin/usr/bin >fisier -secventa de comenzi realizează
$pr fisier >fisier.pr pe rând crearea fişierului ‘fisier’
$lpr fisier.pr cu conţinutul mai multor directoare,
$rm fisier fisier.pr paginarea lui în ‘fisier.pr’, tipărirea
acestuia la imprimantă, şi în final
ştergerea celor două fişiere create
4. $lp [<optiuni>] <specificator>
- tipărirea la imprimantă prin paginare a conţinutului unor fişiere
Observaţie.Pentru utilizarea corectă a opţiunilor pentru fiecare comandă, utilizatorul este invitat să consulte help-ul oferit de sistemul Unix prin comanda: $man <comanda>
5. $file <fisier> …
- determină tipul (sursă, obiect, executabil, text, etc.) unui fişier
6. $find <director> … <conditie>
- se caută în directoarele specificate şi în toate subdirectoarele lor, pentru
a se localiza toate fişierele ce satisfac <conditie>
7. $rm [<optiuni>] <fisier> …
- şterge fişierele specificate din directorul curent
- principalele opţiuni sunt :
-i -consultarea utilizatorului înainte de ştergere
-r -ştergerea subdirectoarelor
-f -ştergerea fişierelor protejate la scriere
Exemple.
$rm -i * -se şterg toate fişierele din directorul curent prin confirmare
$rm -r prog -se şterge tot subarborele legat de directorul prog
8. $cp <fisier> … [<director>]
- realizează copierea de fişiere în următoarele variante:
a) $cp f1 f2 - copiază fişierul f1 în fişierul f2
b) $cp f1 [f2…] dir -copiază fişierele f1 f2 … în directorul dir
Exemplu.
$cp chem/*.doc /esr/user1/john -copiază toate fişierele cu sufixul .doc
subdirectorul john
9. $mount <fisier_special> <director>
- montarea (legarea) unui sistem de fişiere la un director;arborele general al sistemului de fişiere este unic şi are rădăcina root(/); există fişiere pe alte suporturi (FD, CD) ce trebuie introduse în sistem prin operaţia de montare; fiecare suport (volum) conţine un sistem propriu de fişiere al cărui director rădacina se poate ataşa la orice director din sistemul general de fişiere; operaţia poate fi utilizată doar de administratorul de sistem;
Exemplu.
$mount /dev/dk00 /usr/vlada
-leagă sistemul de fişiere de pe discheta indicată de driver-ul
dk00 ca subdirector al directorului vlada
10. $umount <fisier_special>
- operaţia inversă montării(legării) unui sistem de fişiere
11. $mv
- mutarea(redenumirea) de fişiere în două variante:
a) $mv <fisier_sursa> <fisier_dest>
-fişierul <fisier_sursa> se redenumeşte <fisier_dest>
b) $mv <fisier> … <director>
-fişierele specificate sunt introduse în directorul specificat
12. $cmp [<optiuni>] <fisier1> <fisier2>
- se compara cele două fişiere specificate ţinând seama de opţiunile:
-l -compară şi tipăreşte octeţii diferiţi
-s -întoarce codul de retur (0=fişiere identice,1=diferite, 2=erori)
13. $chmod <categ_util> <operator> <drept> <fisier> …
- schimbarea drepturilor de acces la fişiere ordinare sau director
- comanda poate fi utilizată doar de proprietarul fişierelor
- <categ_util> reprezintă categorii de utilizatori, adică
U=proprietar
G=grup
O=restul utilizatorilor
A=cele trei categorii
- <operator> reprezintă unul dintre caracterele
+ pentru adăugare
- pentru ştergere
= pentru asignare
- <drept> reprezintă drepturile oferite de sistemul de operare
r =citire
w =scriere
x = execuţie
Exemple.
$chmod a+r fisier1 - se dă drept de citire tuturor utilizatorilor fişierului fisier1
$chmod go -rw fisier -se ridică privilegiile de citire şi scriere pentru grup şi proprietar
14. $chown <proprietar> <fisier>
- schimbă proprietarul unui fişier sau director
- numele proprietarului se găseşte în fişierul /etc/passwd
15. $chgrp <grup> <fisier>
- schimbă grupul unui fişier sau director
- numele grupului se află în fişierul /etc/group
16. $diff <optiuni> <fisier1> <fisier2>
- compară două fişiere de tip ASCII folosind opţiunile:
-b ignoră spaţiile şi <tab>
-e crearea comenzilor de editor (a=adăugare, c=înlocuire,d=ştergere)
17. $sort [<optiuni>] [+|- poz] … [-o <f_sortat>] <fisier> …
- sortează fişierele specificate la un loc şi rezutatul este dat în
fişierul f_sortat ţinând seama de opţiunile:
-b ignoră spaţiile şi <tab>
-n sortare numerică(implicit este alfabetică
-r sortare descrescătoare
-f translantează literele mari în litere mic
- <poz> este de forma m.n, unde m este deplasamentul în număr de câmpuri (începând cu 1), iar n este numărul de caractere faţă de începutul câmpului(numerotat cu 0); semnul + va însemna începutul cheii de sortare, iar - sfârşitul cheii;
18. $tsort <fisier>
- sortează topologic fişierul specificat
19. $tail [<optiuni>] <fisier>
- afişează un fragment de la începutul sau de la sfârşitul fişierului
specificat folosind opţiunile:
- +n / -n n linii/blocuri/caracter de la început/sfârşit
-l afişează linii
-b afişează blocuri
-c afişează caractere
20. $wc [<optiuni>] <fisier>
- afişează numărul liniilor, cuvintelor, caracterelor din fişierul specificat folosind opţiunile :
-l afişează număr de linii
-w afişează număr de cuvinte
-e afişează numărul caracterelor
Comenzi pentru gestiunea proceselor
1. $ps [<optiuni>] [<proces> …]
- afişează stările unor procese din sistem ţinând seama de opţiunile:
-a toate procesele active din sistem
-l informaţii complete
-n toate procesele ce nu sunt asociate utilizatorului
- informaţiile referitoare la procese sunt:
- flag-urile(F) procesului (00=proces terminat,
01=proces sistem,
04=proces suspendat de părinte,
10=proces în memorie, dar blocat)
- starea procesului(S) (r =proces în coada de aşteptare,
s=proces suspendat,
t=proces terminat,
d=proces evacuat temporar pe disc,
o=proces aflat în execuţie)
- identificatorul utilizatorului (uid)
- identificatorul procesului (pid)
- identificatorul procesului părinte (ppid)
- prioritatea procesului (pri)
- terminalul de unde a fost lansat (tty)
- timpul oferit de UC (time)
- prioritate modificata prin nice
- adresa din memorie la care se află (addr)
- lungimea procesului (size)
- momentul de start al procesului (stime)
2. $kill [<pid_proces>]
- terminarea unui proces în execuţie ţinând seama de identificatorul procesului(pid)
3. $sleep <nr_secunde>
- suspendă temporar execuţia unui proces
4. $time <comanda>
- furnizează timpul de execuţie şi timpul UC la sfârşitul terminării unei
comenzi lansate în execuţie
5. $sh <fisier>
- lansarea în execuţie a unui fişier de comenzi Shell
6. $at <timp> [<zi>] [+ <increment>] <fisier>
- lansarea în execuţie la termen a unui program ţinând seama de
- <timp> ce reprezintă h:m (ora şi minutul)
- <zi> ce reprezintă numele lunii urmat de numărul zilei
- <increment> este unul din cuvintele: minutes, hours, days, weeks, months, precedat de un număr
Exemplu.
$at 08:05 jan 24 +2 days prog
7. $nice [-n] <comanda> [<argumente>]
- lansează un proces în paralel cu prioritate redusă, unde
-n este un număr fixat care este adunat la ordinul de prioritate
implicit şi rezultă prioritatea cu care se execută <comanda>
Observaţie.
Există un număr de 20 de ordine de prioritate, numerotate da la 1 la 20.
Prioritatea maximă este 1, iar cea minimă este 20. ÃŽn general, dacă nu se
modifică explicit priorităţile, un proces se execută cu prioritatea 10 sau cu
o prioritate implicită fixată printr-un apel de sistem.
Exemplu.
$nice -8 sort <a >b &
Comenzi pentru gestiunea volumelor
1. $df [<fisier_sistem>]
- indică spaţiul liber pe un anumit volum unde este montat un sistem de fişiere; dacă fişierul sistem nu este specificat, se afişează spaţiul liber pentru toate sistemele de fişiere montate
2. $du [<optiuni>] <fisier>
- afişează numărul blocurilor alocate pe un volum(disc), unde <fisier> este numele unui volum montat sau numele unui director; opţiunile sunt:
-a generează o lista ce conţine numele fiecărui fişier şi
numărul de blocuri alocate
-r scrie mesaje despre directoare ce nu pot fi citite,
fişiere ce nu pot fi deschise, etc.
-s afişează numai numărul de blocuri alocate
Exemplu.
$du -a /usr/user1/teme
id messenger: hackers1hack
_______________________________________
email
|
|
/ex : lynx 
SNIFF,SNIFF,
Care se pricepe sa nu ezite sa ma ajuta... 
